Eudoxiu_Hurmuzachi

Între figurile cele mai importante ale renașterii naționale din Bucovina

(1812-1874)

Istoricul, omul politic și patriotul român Eudoxiu Hurmuzachi s-a născut într-o familie nobiliară din Bucovina, ca al doilea fiu al lui Doxachi Hurmuzachi din Cernăuți, care avea un domeniu latifundiar întins la Cernăuca. Studiile gimnaziale și liceale și le face la Cernăuți, pentru ca între anii 1830-1836 să fie student al Facultății de Drept de la Viena. În anul 1848 a fost desemnat de ministrul Justiției din capitala Imperiului Habsburgic, să traducă pentru Bucovina, din limba germană în română, codul penal și civil austriac.

Istoric prolific, autor al mai multor volume de istorie a românilor

În aceeași perioadă în calitatea sa de colaborator al ziarului „Bucovina” care apărea în limba germană și română, a publicat articole în favoarea majorității românești din această provincie. Pe lângă elaborarea unui lexicon de terminologie juridică în limba română și traducerea legilor imperiale, el a fost desemnat pentru controlul științific al manualelor românești pentru școlarii din Bucovina. Având posibilitatea de a cerceta în arhivele imperiale de la Viena, Eudoxiu Hurmuzachi a elaborat o serie de studii istorice privind Bucovina, publicând mai multe volume de istorie, între care sunt și cunoscutele „Fragmente din Istoria Românilor” în cinci volume.

Militant pentru cauza Bucovinei, desemnat conducător al provincie de către împăratul de la Viena

A fost între românii bucovineni care a susținut, în anul 1848, printr-o petiție adresată împăratului de la Viena, transformarea Bucovinei într-un ducat al Coroanei, ceea ce oferea anumite avantaje din punct de vedere al autonomiei provinciei, însă acest fapt se va petrece abia începând cu anul 1861. În acel an Eudoxiu este ales deputat în Dieta Bucovinei, pentru ca în anul următor să fie numit adjunct al mareșalului Bucovinei, iar la scurtă vreme, după demisia acestuia din urmă, la 5 decembrie 1862 să devină noul „căpitan al țării”. Cu excepția unui scurt interval între anii 1870 și 1871, Eudoxiu Hurmuzachi a deținut funcția supremă în conducerea Bucovinei până la moartea sa în anul 1874. La 6 mai 1872 prin rezoluție a împăratului Franz Josef I i-a fost acordat titlul de baron ca recunoașterea a serviciilor aduce Coroanei și Imperiului, dar și ca urmare firească a rădăcinilor sale nobiliare.

La 2 august 1872 a venit o altă recunoaștere a luptei sale pentru drepturile românilor din Bucovina și din tot imperiul, fiind primit în Academia Română, fapt care l-a onorat și bucurat. A rămas până la sfârșitul vieții sale una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești din Imperiul Austro-Ungar.