Susținător al unității de limbă și neam în Bucovina și Basarabia

(1880-1920)

Ridicându-ne pe deasupra tuturor prejudecăţilor, uitând tot trecutul neînţelegerilor, gândurile noastre se îndreaptă în aceste clipe măreţe numai la viitorul neamului nostru iubit şi de aceea chemăm la muncă pentru fericirea acestui neam pe toţi cei de un gând cu noi.” (discursul rostit de George Tofan la ședința Consiliului Național Român din Bucovina, din 12/25 noiembrie 1918)

Studiile

La 5 noiembrie 1880 s-a născut, la Bilca, în familia lui Eutichie și Zamfira Tofan, un băiat. Micuțul George, după absolvirea cursurilor primare, a fost trimis la Gimnaziul din Suceava, pe care l-a abosolvit luând bacalaureatul în anul 1900. Aici a avut șansa să aibă profesori foarte bine pregătiți precum Simion Florea Marian, A. Dașchievici, Eusebie Popovici sau Nicolae Tcaciuc-Albu, care i-au stimulat apetitul pentru literatura și istoria românilor.

În perioada 1900 – 1904, George Tofan a urmat cursurile de limbă română, istorie și geografie de la Universitatea din Cernăuți. După absolvirea acestora se întoarce la Suceava și obține un post de profesor suplinitor la Gimnaziul de aici ale căror cursuri le urmase și el, între 1904 – 1906. Trece apoi la Școala Normală din Cernăuți, unde predă între 1906 și 1914. La fel ca mulți compatrioți, în momentul izbucnirii Primului Război Mondial se decide să se refugieze în Vechiul Regat, unde numit în fruntea Gimnaziului de băieți din Bazargic, în perioada 1914 – 1916.

Tofan1

Activitatea în slujba culturii naționale

De pe băncile Universității, George Tofan intră în contact cu mișcarea națională, astfel că aderă imediat la Societatea Academică „Junimea”. Devenit membru al prestigioasei organizații, va începe să colaboreze cu „Deșteptarea” din Cernăuți, unde publică primul articol intitulat Avram Iancu, viața și activitatea lui, la 25 martie 1901. În 1904 îl regăsim ca membru fondator al revistei „Junimea literară”, calitate în care este cooptat și în comitetul de redacție. Anul următor, George Tofan are inițiativa de a înființa revista „Școala”, care a apărut cu unele întreruperi până în anul 1914, ca organ de presă al Reunii Școlare Române din Bucovina. În anul 1909 îl găsim redactor la ziarul „Patria”.

După absolvirea Universității continuă munca în domeniul culturii naționale și, între 1910 și 1914, devine secretarul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. De pe această poziție, George Tofan are inițiative remarcabile, înființând școli particulare românești la sate sau contribuind la invitarea unor trupe de teatru din România pentru a susține spectacole în Bucovina. Între 1907 și 1911 colaborarează cu Sextil Pușcariu la Dicționarul Limbii Române.

În anul 1911 devine membru al Societății Scriitorilor Români, iar în 1913 inițiază cursurile de vară de la Dorna Candrenilor pentru pregătirea învățătorilor. Este perioada în care se implică și în viața politică. El era deja din 1908 în conducerea Partidului Creștin Social din Bucovina, acționând și în fruntea Partidului Țărănesc din Bucovina.

Activitatea pentru unirea Basarabiei și a Bucovinei cu Țara

Plecat din Bucovina în 1914, după trei ani petrecuți în România, George Tofan ajunge în 1917 la Chișinău. Aici activează împreună cu lideri marcanți ai mișcării unioniste în frunte cu Pantelimon Halippa și Onisifor Ghibu. Lui Tofan îi revine misiunea de a organiza învățământul în limba română, astfel că se implică în pregătirea învățătorilor români, organizând cursuri pentru aceștia la care le predă Istoria românilor. De asemenea, contribuie la apariția revistei „Scoala moldovenească” și, în 1918, a cotidianului „România nouă”.

După Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918, în noiembrie 1918, George Tofan decide să revină la Cernăuți într-un moment de redeșteptare națională a românilor din Bucovina. Are onoarea de a fi ales membru în Consiliul Național Român din Bucovina, la 12/25 noiembrie 1918 și de a participa la Congresul General din 15/28 noiembrie, desfășurat la Cernăuți, la care s-a votat Unirea Bucovinei cu România.

După acest moment istoric, George Tofan este inițiatorul celui de-al doilea Congrs general al învățătorilor, care se va desfășura în ziele de 14 și 15 februarie 1919. Din păcate, fiind bolnav, el nu poate participa la dezbateri. Ca o recunoaștere a meritelor sale, este numit, în aprilie 1919, ca secretar șef la Departamentul Instrucțiunii Publice din Bucovina, iar în toamnă figurează pe listele Partidului Democratic al Unirii la primele alegeri parlamentare din România Mare. Astfel, devine deputat în forul legislativ suprem al țării.

Deși bolnav, în ultimele luni de viață desfășoară o activitate intensă pe multiple planuri. Amintim aici în primul demararea unui proiect privind întocmirea unei lucrări de sinteză privind istoria învățământului din Bucovina în timpul stăpânirii austriece. De asemenea, scrie studii și articole, inclusiv crititcă literară și cronică de teatru. Din păcate, este răpus de boală la doar 40 de ani și moare la 15 iulie 1920, la Cernăuți.

Bibliografie:

Emil Satco, Alis Niculică, Enciclopedia Bucovinei. Personalități, localități, societăți, presă, instituții, vol. III, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2018, p. 637-639.

Lucrări semnate de George Tofan:

Școala primară din Bucovina, Vălenii de Munte, 1909;

Învățământul în Bucovina, ed. îngrijită de Traian Duminică, Gavril Irimescu, Gheorghe Giurcă, Suceava, Ed. George Tofan, 2011, 276 p.;

Publicistica, ed. îngrijită de Gh. Giurcă, G. Irimescu, Tr. Duminică: vol. I Viața culturală în Bucovina, Suceava, Ed. George Tofan, 2014, 314 p.; Ibidem: vol. II-III, Suceava, Ed. George Tofan, 2015-2016, 268 p.+284 p.