Daniel Ciugureanu
Galerie

Primul ministru al Republicii Democratice Moldovenești

(1885-1950)

„Guvernul Republicii Moldovenești revenind asupra telegramei sale din urmă, roagă Guvernul Regal, să dea ordine armatei sale din Basarabia de a nu permite crearea de corpuri armate rusești pe teritoriul Republicii, deoarece neorânduielile și nesupunerea au reînceput numai după ce s-a știut de permisiunea acordată generalului Scerbacev de a forma unități militare ruse.” (din telegrama trimisă la 24 ianuarie 1918 de dr. Daniel Ciugureanu, președintele Consiliului Directorilor Generali, și Ioan Pelivan, ministrul de Externe al Republicii Democratice Moldovenești, către guvernul României aflat la Iași)

Începuturile activității politice

S-a născut în anul 1885, în nordul Basarabiei, în comuna Șirăuți din județul Hotin. După terminarea studiilor secundare a urmat medicina la Universitatea din Kiev, fiind însă atras și de viața politică, în speță de mișcarea națională a românilor dintre Prut și Nistru. La 23 de ani pune deja bazele cercului Deșteptarea, motiv pentru care este luat în obiectivul autorităților țariste. Așa se explică prima arestare din 1912, apoi ancheta din 1916 în care a fost implicată și Elena Alistar, o altă colegă de breaslă. În mod firesc, se implică în evenimentele din furtunosul an 1917 marcat de înființarea Statului Țării de la Chișinău. Remarcăm și articolele trimise spre publicare către „Cuvânt moldovensc”, o adevărată tribună a românismului din Basarabia.

Prim ministru

În contextul tensionat din ianuarie 1918, în calitate de președinte al zemstvei din Chișinău, Daniel Ciugureanu a susținut necesitatea trimiterii unui detașament al armatei române pentru a face față tulburărilor și dezordinii provocate de bolșevici. După acest moment, la 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat proclamarea independenței Republicii Populare Moldovenești. Ca o recunoaștere a activității și meritelor sale, Daniel Ciugureanu ocupa deja funcția de președinte al Consiliul Directorilor Generali al noului stat, un veritabil guvern, îndeplinind această misiune până la actul de Unire din 27 martie/9 aprilie 1918. Are onoarea de a face parte din delegația care a adus la Iași documentul votat de Sfatul Țării, alături de Ștefan Ciobanu, Pantelimon Halippa și Ioan Pelivan. Primind delegația, regele Ferdinand avea să declare emoționat: „Vă salut azi pe voi, frați de dincolo de Prut. Voi sunteți acei care ați înțeles sentimentul ce demult domină în inimile fraților noștri moldoveni ai Basarabiei; l-ați înțeles așa de bine, că azi putem vorbi unii cu alții și ca frați și ca prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea unui vis, care de mult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului.” După desființarea Consiliului Director și înlocuirea acestuia cu un Consiliu de Miniștri, Ciugureanu a devenit premier.

Perioada interbelică

După Unire, Daniel Ciugureanu rămâne activ în viața politică și este de patru ori ministru pentru Basarabia în guvernul de la București în perioada 9 aprilie 1918 30 noiembrie 1919. Se remarcă mai ales lupta dusă pentru recunoașterea internațională a Marii Uniri, atât la Conferința de la Paris, unde s-a deplasat personal, cât și utilizarea mijloacelor diplomatice în vederea sensibilizării Marilor Puteri în privința situației dintre Prut și Nistru și legitimitatea unirii acestui teritoriu cu România. În mod firesc, toate aceste lucruri au deranjat Moscova, astfel că în anul 1926 Daniel Ciugureanu este condamnat în Uniunea Sovietică la moarte în contumacie.

Arestarea

La fel ca în alte cazuri, nici Daniel Ciugureanu nu a scăpat de răzbunarea Moscovei după instaurarea regimului comunist în România. Dacă între 1945 și 1950 principala preocupare era supraviețuirea în timpul unui sistem totalitar care se consolida de la o lună la alta, în cele din urmă se va produce și inevitabilul. Ciugureanu este arestat în lotul demnitarilor preponderent liberali în noaptea de 5/6 mai 1950, pe când avea 65 de ani, și trimis cu duba la penitenciarul demnitarilor de la Sighet. Nu a rezistat condițiilor inumane din timpul transportului și, potrivit mărturiilor lui Pantelimon Halippa și Ion Nistor, a făcut infarct înainte a ajunge la penitenciar.
Într-o scrioare pe care Pantelimon Halippa a trimis-o la 20 iunie 1975 lui Nicolae Nitreanu se arată: „Cronologia a fost următoare:

  • Am fost arestat în 1950, împreună cu toți foștii miniștri ai României.
  • Am fost deținut doi ani și ceva la închisoarea din Sighet, în drum spre care a murit dr. Daniel Ciugureanu, iar acolo în inchisoare a murit și basarabeanul Ion Pelivan.

Dr. Daniel Ciugureanu a fost un fruntaș basarabean care îndată după proclamarea independenței Republicii Moldovenești basarabene, a fost primul-ministru al Republicii și s-a ilustrat cu o fermitate de atitudine.” În mod oficial, decesul său este înregistrat la 19 mai 1950, la Sighet, iar rămășitele sale pământești nu au mai fost identificate până în prezent, în ciuda eforturilor depuse chiar de Halippa în timpul regimului Ceaușescu, precum și a cercetărilor efectuate după 1989 în Cimitirul Săracilor de la Sighet.

Bibliografie
Daniel Ciugureanu, Problema rusă față de interesele europene și române, Chișinău, 1920.
Gheorghe Ciugureanu, Primul ministru al Basarabiei, în „Întregirea”, Chișinău, nr.9/1991.
Ion Constantin, Ion Negrei, Gheorghe Negru, Ioan Pelivan, părinte al mișcării naționale din Basarabia, Chișinău, 2012.
Ion Constantin, Ion Negrei, Pantelimon Halippa, apostol al Basarabiei. Studii, documente, materiale, Chișinău, 2013.
Ion Nistor, Note autobiografice. Amintiri din închisoare, în revista „Cugetul”, Chișinău, nr.35/2007.
Nuțu Roșca, Basarabia și ministrul întregitor Daniel Ciugureanu, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2010.