Singura femeie membră în Sfatul Țării

(1873-1955)

„Prin votare secretă la care iau parte 105 deputaţi, numărându-se voturile, se declară ales cu unanimitatea voturilor deputatul Ion Inculeţ ca preşedinte al Sfatului Ţării. Sala izbucneşte în aplauze. Deputata moldoveancă, doamna dr.Alistar îmbrăcată în costum naţional, îi aşează Preşedintelui peste umăr o minunată eşarfă tricoloră…” (Procesul verbal al primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie/4 decembrie 1917)

Activistă pentru drepturile românilor din Basarabia

Elena Alistar s-a născut în sudul Basarabiei, în comuna Vaisal din județul Ismail, în anul 1873, în familia preotului Vasile Bălan. Atrasă de lumea cărții de mică, după ce a urmat studiile primare în județul Cahul, le-a continuat la Școala Eparhială de Fete din Chișinău, pe care a absolvit-o în 1890. Căsătorită cu preotul Dumitru Alistar, pe care l-a cunoscut în timpul liceului, Elena a slujit catedra încă din anul absolvirii liceului, în calitate de învățătoare, urmându-și sotul în parohiile unde a fost trimis. Așa a predat în mai multe localități din sudul Basarabiei (mai precis Văleni, Roșu și Zărnești, din județul Cahul) și apoi la Rezeni, lângă Chișinău, timp de 16 ani, până în 1906 când va decide să încerce și altceva.
Întâlnirea cu liderul socialist Constantin Stere avea să-i schimbe în mod spectaculos cursul vieții. În anul 1909, la vârsta de 36 de ani, decide să urmeze cursurile Facultății de Medicină de la Universitatea din Iași, postură din care se implică în combaterea unor maladii periculoase, precum holera. Pentru aceasta a primit mai multe ordine și distincții din partea statului român. În paralel, s-a manifestat ca o activistă determinată pentru cauza unirii Basarabiei cu Țara. Organizează o mică grupare care își propune să propage ideile unioniste peste Prut și începe să publice articole în presă pe același subiect. Din acest motiv, pe când era încă studentă la Iași, intră în vizorul autorităților țariste și este arestată pentru 45 de zile în vara anului 1916, fiind închisă la Chișinău. Acuzația era legată de faptul că activase în grupul condus de Daniel Ciugureanu care susținerea eliberarea Basarabiei de sub ocupația rusă. Din fericire, va fi eliberată pentru lipsă de probe, având posibilitatea să se întoarcă la Iași unde continuă studiile.

Lupta pentru Unire

Imediat după ce România a intrat în război de partea Antantei, în vara anului 1916, Elena Alistar este mobilizată în calitate de medic, activând la Spitalul Costiujeni de lângă Chișinău. În primăvara anului 1917 o găsim puternic implicată în constituirea Partidului Național Moldovenesc, înființat la 30 martie. Tot acum pune bazele Societății Culturale Făclia a Femeilor Studente la Medicină și a Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia, dovedindu-se vârful de lance al mișcării feministe pro-unioniste dintre Prut și Nistru. Astfel, în mod firesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Țării, participând timp de un an la ședințele acestuia și militând pentru independența Basarabiei și, apoi, pentru unirea cu România, într-un moment în care încă mulți existau încă să facă pasul cel mare. În acest sens, cuvântările ei de la tribuna Sfatului Țării au constituit un puternic impuls pentru mișcarea unionistă.

Activistă în perioada interbelică

După realizarea Marii Uniri, Elena Alistar a rămas la Chișinău, continuând să se manifeste ca o adevărată activistă pentru drepturile naționale, dar și pentru cele ale femeilor. Pe parcursul perioadei interbelice a condus Școala Eparhială de Fete de la Chișinău, unde ea însăși studiase. În planul activităților obștești, notăm faptul că este membru fondator al Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia și al Grupării Femeilor Române din Basarabia, implicându-se și în acțiunile desfășurate de Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române. În primii ani a fost atrasă și de viața politică, alăturându-se Partidului Poporului condus de mareșalul Alexandru Averescu, care era și el originar din sudul Basarabiei.

Elena Alistar a participat și la momentul festiv în care, la 1 iunie 1936, a fost sărbătorit Ioan Pelivan, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Cu acest prilej, vorbind în numele foștilor deputați din Sfatul Țării, ea a subliniat marile merite ale lui Pelivan pentru „îndelungata și rodnica activitate națională în Moldova dintre Prut și Nistru, atât în timpul tiraniei țariste, cât și în zilele mărețe, dar și vijelioase în același timp ale luptelor entuziaste pentru visul secular al reîntregirii neamului nostru.”

După raptul Basarabiei

În momentul ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940, privind cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, Elena Alistar se afla la Chișinău. Conștientă de faptul că ar fi devenit imediat o victimă a autorităților sovietici, ea a decis să se refugieze în România, ajungând întâi la Iași. Din păcate, la fel ca mulți alți lideri unioniști, nici ea nu va scăpa de răzbunarea comuniștilor. A fost arestată și trimisă la Pucioasa, unde își va trăi ultimii din cei 82 de ani de viață până în anul 1955. Ulterior, în 1963, sicriul va fi mutat în cimitirul Bellu din București.
Bibliografie
Elena Alistar, Amintiri din 1917 – 1918, în revista „Patrimoniu”, Chișinău, nr.3-4/1991.
Vlad Bejan, Românii din sudul Basarabiei, Iași, Editura Fundaţiei „Axis”, 1998.
Ion Constantin, Ion Negrei, Gheorghe Negru, Ioan Pelivan, părinte al mișcării naționale din Basarabia, Chișinău, 2012.
George Marcu, coordonator, Dicţionarul personalităţilor feminine din România, București, Editura Meronia, 2000
Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Președinția Consiliului de Miniștri.