În slujba culturii naționale

(1882-1945)

Conferința diplomatică din Siret, din anul 1445, a fost poate cel urmă act politic de însemnătate mare pentru destinul țării” (Simion Reli, despre istoria orașului natal, Siret)

#40c4ff

S-a născut la 25 iulie 1882, în localitatea Pătrăuți pe Siret din districtul Storojineț. După cursurile primare, a urmat Gimnaziul de Stat, între 1896 și 1904, după obținerea bacalaureatului înscriindu-se la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Cernăuți. A obținut licența în teologie în anul 1908, iar peste ani, după Marea Unire, în 1921 va deveni licențiat și în litere și filosofie, la aceeași universitate. Trecut de 40 de ani, Reli va continua să studieze tot teologie la Universitățile din Viena și Leipzig, în anii 1927 – 1928, trecând și un doctorat în teologie în anul 1928.

După absolvirea Facultății de Teologie în 1908 a urcat treptele ierahiei bisericești, devenind diacon în 1908 și predând la școlile primare din Adâncata, Siret și Mihuceni, în perioada 1908 – 1914, fiind numit apoi preot paroh la Rogojești, între 1914 – 1916 și 1918 – 1920. Exarh în 1919, stavrofor în 1924, Simeon Reli va trece la catedră ca profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Coțmani (1921 – 1923), Liceul de fete (1923 – 1924) și Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1924 – 1928).

După obținerea doctoratului în teologie în anul 1928, a ocupat o catedră de Istoria Bisericii Ortodoxe Române în calitate de profesor la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, între 1929 și 1948, inclusiv în perioada 1940 – 1941 și 1944 – 1948 cât Universitatea s-a aflat în refugiu la Suceava. A fost pentru o scurtă perioadă, 1934 – 1935, decan al facultății.

Simeon_Reli

În slujba științei și a culturii naționale

Simeon Reli, în paralel cu activitatea de perfecționare în domeniul său de bază, teologia, a desfășurat și o intensă activitate științifică, pusă în slujba culturii naționale. A fost membru al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, al Societății Academice „Dacia” și al Societății „Academia Ortodoxă”. De asemenea, a fost numit director al Arhivelor Statului din Cernăuți. În această calitate are marele merit de a fi fondator de școală, aducând material arhivistic inedit din fostul Imperiu dualist.

A scris pe teme de istorie și teologie, arâtându-se preocupat de trecutul poporului român și de evoluția Bisericii Ortodoxe Române. A semnat sinteze privind istoria Bisericii, monografia unor localități și a unor monumente, inclusvi din zona Maramureșului. De asemenea, a avut o vastă colaborare la reviste cu profiluri dintre cele mai diferite. Amintim aici „Bucovina literară”, „Candela”, „Cronica românului”, „Curentul”, „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Revista de pedagogie”, „Revista teologică”, „Școala”, „Universul” sau „Viața nouă”.

Recunoașterea meritelor

Prodigioasa activitate desfășurată de Simion Reli nu a rămas fără recunoașterea din partea societății și autorităților. Amintim aici în primul rând distincția „Coroana României”, în grad de ofițer, pe care a primit-o de la regele Carol II în anul 1940. De asemenea, statul cehoslovac l-a decorat cu ordinul „Leul alb” în 1938.

Reli a murit la Suceva la 10 octombrie 1945, fiind declarat post mortem cetățean de onoare al orașului natal Siret.

Moare la Suceava, la 10 octombrie 1945.

Bibliografie:

Emil Satco, Alis Niculică, Enciclopedia Bucovinei. Personalități, localități, societăți, presă, instituții, vol. III, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2018, p. 259-260.

Scrieri ale lui Simion Reli:

Amintiri dintr-un castel la Nistru. Icoane istorice din trecutul românesc al satelor Bucovinei dintre Nistru și Prut după acte și documente, București, Ed. Cartea Românească,1924.

Sânge de moldoveni. Nuvelă istoric-socială, București, Casa Școalelor, 1924.

Din Bucovina vremurilor grele. Schițe istorice, Cernăuți, Ed. Marca Țării, 1926.

Orașul Siret în vremuri de demult. Din trecutul unei vechi capitale a Moldovei, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice și Ed. „Glasul Bucovinei”, 1927.

Politica religioasă a Habsburgilor față de Biserica ortodoxă română în sec. al XIX-lea (extras din „Codrul Cosminului” IV, 1927), Cernăuți, Institutul de Arte Grafice și Ed. „Glasul Bucovinei”, 1928.

Propaganda catolică austriacă împotriva Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina. Trecerea la unie a sătenilor români din Boian (După acte și documente oficiale), Cernăuți, Institutul de Arte Grafice și Ed. „Glasul Bucovinei”, 1928.

Din viața religioasă și bisericească a Sucevei în secolele XVII-XIX, Cernăuți, 1931.

Icoane din trecutul național bisericesc al Bucovinei. 18401880 (extras din volumul 70 de ani de la înființarea Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina. 1862-1932), Cernăuți, Tip. Mitropolitul Silvestru, 1932.

Călăuza monumentelor religioaseistorice din eparhia Bucovinei, Cernăuți, Ed. Mitropoliei Bucovinei, 1937.

Originea și vechimea creștinismului la români, Cernăuți, Institutul de Arte Grafice și Ed. „Glasul Bucovinei”, 1937.

Biserica Ortodoxă Română din Maramureș în vremurile trecute, Cernăuți, 1938.

Istoria vieții bisericești a românilor: vol. I, Cernăuți, 1942.