Cu pana în slujba cauzei naționale

(1849-1920)

Toți cari l-au cunoscut pe Eminescu mai de aproape au ramas cu impresia ca era tăcut, gânditor și ca numai rareori, silit de împrejurari, ieșea din rezerva sa și discuta cu cunoscuții sai. Deobste se mărginea să asculte și să-și formeze propria sa idee despre obiectul discuțiunii… Numai daca era direct întrebat despre opinia sa, sau dacă i se păreau prea gogonate părerile susținute de unii și altii asupra unui obiect mai serios, se amesteca și el în vorbă și atuncea discuta liniștit, cu căldură, și-și dezvolta și motiva vederile sale”. (T.V. Stefanelli despre fostul său coleg de liceu, Mihail Eminescu)

Perioada studiilor

La 18 august 1849 s-a născut la Siret, în familia lui Vasile Ștefaniuc, om gospodar și staroste al breslei cojocarilor, un băiat pe nume Teodor, care va deveni celebru ca Teodor V. Stefanelli. A urmat cursurile primare la Școala poporală de băieți din Siret, între 1856 și 1860, apoi Gimnaziul Superior de la Cernăuți, între 1861 și 1868. În capitala Bucovinei are șansa de a-l avea coleg pe Mihail Eminescu și de a-i avea profesori pe Aron Pumnul și Ion G. Sbiera. După obținerea bacalaureatului se decide să urmeze o carieră în drept, astfel că se înscrie la cursurile Universității din Viena, absolvind Facultatea de Drept în anul 1873 și reușind să obțină și doctoratul peste doi ani.

Teodor_V._Ștefanelli

Activitatea în cadrul mișcării naționale

Pe baza diplomelor obținute la Viena, se întoarce la Cernăuți unde își face stagiul la tribunalul din localitate. După aceasta este numit judecător la Câmpulung, între 1876 și 1882, iar apoi până în 1888 la Suceava. Cao recunoaștere a valorii sale, Stefanelli va deveni consilier al Curții de Apel de la Lemberg (Lvov) și, ca o încunare a activității profesionale, consilier la Curtea de Casație din Viena. Această prodigioasă activitate profesională avea să continue până la pensionarea lui Stefanelli în anul 1911.

După terminarea studiilor la Viena, se va implica activ și în acțiunile mișcării naționale a românilor din Bucovina, numărându-se printre inițiatorii primei societăți a studenților români de la Universitatea din Cernăuți, celebra „Arboroasa”. De asemenea, pentru o perioadă va fi și secretar al Societății „România Jună”. De asemenea, a ajucat un rol principal în înființarea la Suceava a Societății „Școala Română”.

Teodor V. Stefanelli s-a ilustrat și prin scrierile sale de drept, politice, piese de teatru, schițe și nuvele. Amintim aici colaborarea la „Revista politică”, la a cărei apariție în anul 1866 a contribuit din plin, dar și la „Convorbiri literare”, „Gazeta Bucovinei” sau „Deșteptarea”.

El s-a implicat și activitatea politică, aderând la Partidul Național Român în anul 1892, atunci când a fost ales și deputat în Dieta Bucovinei. Este perioada în care se remarcă și la Societatea politică „Concordia”, pentru ca din 1897 să-l regăsim în rândurile Partidului Poporal Național.

Savantul

Teodor V. Stefanelli a primit confirmarea valorii activității sale ca scriitor și istoric al dreptului românesc prin primirea sa ca mebru corespondent al Academiei Române ăn anul 1898. Ulterior, în 1910, el va deveni membru titular al celui mai înalt for științific din Vechiul Regat. Întreaga lui activitate științifică, textele pe care le-a scris în cele mai diverse domenii, inclusiv redactarea unor piese de teatru, atitudinea în problema națională, au justificat din plin fotoliul ocupat la Academia Română.

Unirea Bucovinei cu Țara

La trei ani de la pensionarea lui Stefanelli în Europa s-a declanșat Primul Război Mondial, Austro-Ungaria fiind la originea declanșării acestuia. Este momentul în care distinsul savant ia o decizie radicală și părăsește teritoriul dublei monarhii, stabilindu-se la Fălticeni, în Vechiul Regat. Pentru acest gest, Stefanelli va suferi consecințe extreme fiind declarat trădător de către autoritățile de la Viena, în timp ce Consiliul Superior pentru Justiție din capitala Imperiului va decide să nu-i mai plătească pensia care i se cuvenea pentru îndelungata activitate ca judecător.

Cu toate acestea, Stefanelli își va menține decizia de a rămâne la Fălticeni până în noiembrie 1918. Atunci, în contextul prăbușirii sistemului dualist și al revoltei generalizate a naționalităților asuprite din Imperiu, el va decide să se implice în lupta pentru Unirea Bucovinei cu România. Astfel, s-a întors în partea de nord a provinciei, împreună cu un grup de refugiați care se stabiliseră în România. Fiind o personalitate binecunoscută, a fost ales ca membru al Consiliului Național Român și a participat, ca o încununare a luptei lui pentru cauza românilor, la adunarea Congresului General al Bucovinei din 15/28 noiembrie 1918, votând pentru unirea Țării Pădurilor de Fag cu regatul României.

La relativ scurt timp după Marea Unire, Teodor V. Stefanelli a încetat din viață, la 23 iulie 1920, fiind înmormântat la Fălticeni.

Bibliografie:

Emil Satco, Alis Niculică, Enciclopedia Bucovinei. Personalități, localități, societăți, presă, instituții, vol. III, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2018, p. 568-569.

Texte semnate de Teodor V. Stefanelli:

Originea câmpulungeană a lui Gavriil Mitropolitul Kievului, București, 1901, 16 p.;

Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc. Discurs rostit la 21 Maiu (3 iunie) 1911, București, Ed. Socec, 1911, 57 p.;

Stâlpul lui Mihaiu Racoviță Vv. în Bucovina. București, Ed. Librăriile Socec, 1914, 16 p.;

Eudoxiu Hurmuzachi, 1812-1912. Discurs festiv rostit la festivalul aranjat în ziua de 19 decemvre 1912, în Cernăuți, Cernăuți, 1913, 37 p.;

Amintiri despre Eminescu. 1914;

Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, București, Ed. Socec, 1915, 480 p.;

Cadastru și cărți tabulare, București, Ed. Cultura Națională, 1923, 8 p.;